Femeia si familia in contextul mediatic al societatii contemporane - Virgiliu Gheorghe, 28 aprilie 2012

  • Posted on: 22 February 2016
  • By: delia
Română

Tendința lumii de astăzi este de a sta foarte mult la suprafață, suprafață însemnând simțurile și relația lor cu suprafața lucrurilor.

După Botez, înlăuntrul inimii omului se sălășluiește Hristos, dar în timp, acumulând tot felul de experiențe contrare Evangheliei, pătimașe, Hristos este îngropat înlăuntrul inimii ca într-un mormânt.

Răspândindu-ne în cele ale lumii se așterne încet-încet peste inimă un fel de zid de nesimțire, un fel de pâclă dincolo de care noi nu-L mai vedem pe Hristos și nu mai putem avea o relație vie cu Hristos și inima se transformă practic într-un mormânt. Dar sufletul, care totuși Îl caută pe Hristos se întreabă „cine o să-mi dea mie la o parte piatra de pe mormânt?”. Piatra este nesimțirea aceasta pe care lumea o sădește înlăuntrul sufletelor noastre.

Relația cu Dumnezeu nu este una intelectuală, ci este una trăită, simțită.

În momentul în care noi ne adâncim în viața aceasta a lumii cu atât inima noastră, ființa noastră devine mai insensibilă la prezența lui Dumnezeu, la prezența duhurilor.

De ce au fost femeile primele care au ajuns la mormânt? Pentru că femeile sunt mai apropiate de cele ale inimii.

Există anumite « fabrici » răspândite în lumea întreagă care emit anumite noxe, un fel de gaz. Odată pătruns în plămânii omului, în sângele lui, în creierul lui, produce anumite schimbări care depind de la om la om, nefiind identice la toți oamenii. Unii devin obsedați de a câștiga bani, alții aleargă permanent pentru satisfacerea unei plăceri sau a alteia (în America s-a ajuns la o epidemie de consum de pornografie, 70 % dintre bărbați fiind consumatori), într-un cuvânt, se petrece ceva cu oamenii.

În Anglia, 60 % dintre oameni mărturisesc că se simt singuri.

Rata depresiilor în Europa este de 15-20 %, în Germania ajungând la 25 % ceea ce înseamnă că unul din patru oameni trece în prezent printr-o depresie.

În România, în mediul urban, 30 % dintre copii au tentative de suicid.

Care sunt aceste « fabrici » care emit noxe? Majoritatea centrelor care emit programe mediatice, mass media. Hollywood-ul cu tot ce înseamnă producție de imagine, producție de informație ce invadează planeta. Toate aceste „gaze” au invadat planeta și vrem, nu vrem le respirăm, suntem scufundați în acest mediu.

Mass-media au devenit un mediu în care noi suntem scufundați și așa cum peștele nu realizează că există apă până nu eșuează pe uscat, așa și omul, tot mai greu realizează că se află scufundat în acest mediu până în momentul în care iese afară și vede cum arată lumea din afară. Însă nu este ușor să vezi lumea din afară. Poți s-o vezi doar cu alți ochi.

Care e problema cu acest mediu? Mediul acesta ne definește toate semnele după care noi ne construim identitatea, ne construim obiectivele după care suntem, ne mișcăm, existăm. Așa cum circulația nu se poate realiza într-un oraș fără semne de circulație tot așa omul nu se poate manifesta în lume fără aceste semne care-i dau sensul, care-i spun ce trebuie să facă.

În general, toate procesele care țin de conștiință sunt extrem de delicate, sunt greu de perceput și de cuprins. Există un mecanism automat al minții umane de a se up-data permanent la mediu. Se adaptează și up-datează. Nici nu-ți dai seama, ai intrat într-un mediu și începi să te îmbraci cum îi vezi pe ceilalți că se îmbracă, începi să vorbești, să te miști, să te comporți pentru că nu vrei să fii tratat ca altul venit din afară ci vrei permanent să te integrezi.

Există o presiune permanentă a mediului asupra noastră de a fi potrivit valorilor sale așa că cei care controlează mediile acestea ajung să ne controleze fără ca noi să ne dăm seama viața, conștiința, obiectivele, comportamentele, vestimentația.

Modul în care funcționează în acest moment televiziunea, filmografia, moda este foarte asemănător celui în care se instalează într-un computer un soft anume.

Televiziunea și întregul mediu instalează permanent în mintea omului softuri iar omul devine pradă unor medii care sunt făcute și contrafăcute de cineva.

Noi trebuie să avem un criteriu de valoare pentru că trăim într-o societate care anulează sistematic orice criteriu de valoare. Care este criteriul binelui, de exemplu? Sănătatea trupească și fericirea, fericirea fiind mai presus de sănătatea trupească, având un exemplu foarte simplu pentru a arăta aceasta. Pe pachetele de țigări scrie că dăunează grav sănătății dar asta nu înseamnă că oamenii nu consumă țigări. De ce totuși omul cumpără țigări dacă vede ce scrie pe el? Pentru că omul este o ființă spirituală, el nu se mișcă după niște reguli date la nivel biologic, el urmează în general miturile fondatoare ale lumii în care trăiește, urmează narațiunile fundamentale ale culturii în care se află, urmează programele cu care sunt investiți psihologii de educație care le-au fost implementate de-a lungul timpului din copilărie până în prezent, așa că omul nu are o libertate absolută și nu se manifestă cum vrea el. Sau cine crede, riscă, după cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, că oricine crede că este neînșelat, înșelat este.

Heggel spune că fericirea înseamnă raportul dintre ceea ce îți dorești și tot ceea ce reușești să realizezi din tot ce ți-ai propus. Cu cât reușești să realizezi mai mult din ce îți dorești cu atât ești mai fericit. E o definiție filosofică, mecanicistă, dar care are un anumit grad de funcționabilitate în sensul că cei care își doresc cele mai puține lucruri au cele mai mari șanse să fie fericiți pentru că nu așteaptă mult și orice li s-ar oferi pentru ei este mult. Așa că omul smerit are cele mai multe șanse să fie fericit. În schimb, omul care își dorește foarte multe are șanse din ce în ce mai puține să fie fericit, psihologic vorbind.

În acest context, publicitatea este cel mai mare dușman al societății în care trăim pentru că ea însămânțează prin excelență dorințe. Publicitatea vinde dincolo de produse proiecte de viață, vinde dorințele cele mai ascunse ale sufletului uman.

Publicitatea creează nevoi și acolo unde nu sunt, căci acesta este scopul ei, iar dovada cea mai bună este că cu cât se investește mai mult în publicitate cu atât cresc mai mult vânzările.

În Statele Unite, de-a lungul istoriei, au devenit președinți cei care au investit cel mai mult în publicitatea prin televiziune.

Efectele mass-media asupra căsătoriei: rata divorțului în Europa – 55 %, Belgia fiind pe locul 1 în lume cu 71 %.

Familia este fundamentul oricărui stat.

Una din marele probleme pe care le implică prezența mass-media este instalarea acestor softuri. Toate programele de televiziune conțin același set de teme, motive și obiective repetate sub diverse forme în tot ce înseamnă media. Acestea sunt ca niște semințe care sunt aruncate în mintea omului. Când noi urmărim un film, noi nu urmărim motivele acestea, ci acțiunea filmului dar problema este că în spatele acțiunii, în spatele narațiunii principale se află ceva.

Orice expunere la mesajul mediatic presupune o lecție. Lecțiile nu se iau ca la școală căci cele mai bune lecții se iau prin modelare.

Omul, prin vedere, își însușește modele. Tot ceea ce facem noi este să urmărim modele și să ne construim obiectivele, căile pe care vom merge în viață.

O fată care vede de tânără telenovele învață cum trebuie să arate bărbatul de care trebuie să se îndrăgostească, cum să se comporte cu ea, cum trebuie să fie viața ei. Bărbatul la fel, are filmele lui și ajung la un moment dat în care fiecare își dorește și visează la minunata lui poveste de dragoste. Dar fiecare vis este o consolidare a mesajului, fiecare tip de reverie înseamnă să fixeze softul care a fost predat, virusul care s-a instalat generează ouăle fantastice și se înmulțește. Astfel îți construiești realități, își construiești eul, identitatea, modul în care te raportezi la lume, la ceilalți, la cel de lângă tine. Și atunci lucrurile sunt simple, caută eroul. Și eroul apare sau nu apare dar îl va găsi, îl proiectează foarte ușor asupra celui pe care îl întâlnește și care îndeplinește minimele condiții pentru a respecta aritmetica fixată anterior în minte și apare îndrăgostirea. Îndrăgostire care în mod natural nu este dragoste.

Se întâlnesc amândoi cu un soft, cu o narațiune extrem de complexă și foarte bine definită și dintr-o dată constată și ea și el că lucrurile nu merg, au impresia că sunt înșelați, că celălalt l-a înșelat, dar de fapt s-a înșelat singur. S-a înșelat singur pentru că a aplicat celuilalt un proiect imaginativ pe care-l construise anterior, un scenariu pe care-l avea în minte. Ea nu s-a îndrăgostit de bărbatul de lângă ea printr-o cunoaștere reală a omului și printr-o asumare reală a omului ci de niște proiecte care nu funcționează. Problema fundamentală aceasta este, că aceste softuri care au fost implementate în mintea omului nu sunt funcționabile. Aceasta este problema mass-media, că narațiunile pe care le promovează nu sunt reale, nu sunt funcționabile și eficiente în viața de toate zilele. Ele sunt făcute ca să vândă bine, să producă impresie și să respecte niște crierii de eficiență în vânzare.

E un cerc vicios, cu cât e mai multă violență și se produce o desensibilizare cu atât e nevoie de mai multă violență pentru ca omul să se poată sensibiliza.

Nu există om în lumea aceasta care să nu fie influențat într-o măsură mai mică sau mai mare de media, nu există om care să nu aibă mentalități sau stereotipuri mentale care să nu fie infectate de mesajul mediatic.

A doua mare problemă a familiei de astăzi este percepția sexualizată a relației căci accentul pe care-l pune media e pe sex și nu pe dragoste.

Orice se petrece la nivel sufletesc se întipărește la nivelul cortexului, rețelei neuronale, generează producție de hormoni, un tip de funcționare a trupului.

Relația sexuală are în centru trupul iar trupul se epuizează rapid, stimulii senzoriali sunt ușor epuizabili și atunci inevitabil se tinde către altceva. Astăzi vine din spate puternic pornografia și ea schimbă cu totul realitatea.

Pornografia este cea mai mare problemă a lumii de astăzi. În 2-3 săptămâni omul devine dependent, în 6 săptămâni se schimbă valorile acumulate și asimilate într-o viață întreagă, în câteva luni se produc deviații sexuale, într-un an doi poate să ducă la divorț sau dacă nu la nesimțire sau la violarea propriei soții.

Dragostea adevărată și orice relație altruistă, orice sentiment de dragoste este mediat de oxitocină.

Oxitocina îți dă o stare de bine, reduce depresiile, contribuie la vindecarea rănilor de două ori mai repede, contribuie la scăderea durerii.

O altă problemă provocată de mass-media este obiectificarea sexuală a femeii. 85 % dintre personajele feminine prezente în mass-media sunt sexualizate iar 65 % sunt hipersexualizate, adică este un personaj care are un anumit potențial erotic pe care și-l manifestă cu ostentație. Iar omul prinde aceste modele, fetița, tânăra, adultul, urmărindu-le și le însușește. Adică ce-și însușește? Un punct de vedere patologic, anume că femeia este un obiect destinat plăcerii bărbaților.

Proporțional cu gradul în care este afectată de acest fenomen cu atât scad scorurile la performanțele intelectuale.

O altă problemă pe care o provoacă obiectificarea trupului este reprezentată de problemele de alimentație pentru că femeia mediatică este o femeie prin excelență slabă, anorexică.

Cu cât femeia este expusă mai mult la media cu atât mai mult crește rata de anxietate și depresie pentru că modelul mediatic este complet diferit de posibilitățile pe care le are un om normal. Femeia care suferă de aceste fenomen este patologic dispusă să se arunce în patul unuia sau altuia pentru că ce confirmare mai bună ai că funcționezi ca obiect destinat plăcerii decât faptul că ești dorită sau că funcționezi ca atare? O femeie de acest gen poate ajunge să justifice trauma unui viol pentru că așa este setată.

Dar cea mai mare problemă cauzată de media este depresia. Modelul mediatic fiind altul decât modelul real duce la mari conflicte și la stări anxioase și depresive. Și astfel omul alunecă foarte ușor în depresie iar cauza poate s-o arunce asupra oricui. Dar de multe ori cauza este în faptul că așteptările noastre nu mai sunt cele care ar trebui să fie.

Femeia de astăzi, sub presiunea vectorului feminist, nu mai este mulțumită cu rolul pe care îl avea în familia tradițională.

Familia nu poate dura și nu poate avea coerență dacă soțul și soția nu-și respectă rolurile pe care le aveau în familia tradițională.

Copiii care n-au parte de afecțiune în prima parte a vieții au probleme de socializare, de adaptare la situație, au probleme emoționale.

Noi trăim într-o societate care impune o concepție evoluționistă care spune că totul e relativ, care spune că rolurile pot fi schimbate, că poți să faci orice. Dar lucrurile nu sunt așa, nici nu poți face ce vrei nici nu poți schimba rolurile.

Atunci când rolurile din familie vor fi desființate, familia va dispărea.

Atunci când adoptăm un comportament care nu ține de firea noastră se produce o modificare hormonală care afectează mai mult sau mai puțin sănătatea.

Nu poți controla populația atât timp cât aceasta are două lucruri: este patriarhală și este creștină. Atât timp cât familia este puternică nu poți controla individul pentru că familia și personalismul creștin îi dau individului forța de a se impune sistemelor de control.

Realizarea obiectivului de control al societății nu se poate face decât în măsura în care distrugi societatea patriarhală impunând matriarhatul sau ideea feministă și exploatând energia sexuală, printr-o revoluție sexuală, pentru a-i întoarce pe tineri împotriva părinților și rânduielilor familiei tradiționale.

Orice femeie își alege un bărbat puternic pentru că are nevoie de protecție și simte că trebuie să fie protejată. În ultima vreme însă femeia nu mai este mulțumită cu rolul ei de femeie iar bărbatul nu-și mai asumă rolul său de bărbat. Iar aceasta este o mare problemă. În momentul în care femeia adoptă un comportament bărbătesc nu o să se simtă bine, o să fie nefericită, are tensiuni, conflicte. Dacă nu-l adoptă, iarăși nu se simte bine pentru că i se spune să fie mai dură, să impună.

Presiunea asupra bărbatului este și ea foarte mare. Ea se manifestă astăzi prin noua generație de mame care sunt ele însele atinse mult de doctrina feministă și care îl forțează foarte mult pe bărbat astfel încât bărbații ajung să fie arțăgoși, instabili și să nu-și asume femeia. Băiatul care crește într-o familie doar cu mamă și surori, fără tată, ajunge să aibă un comportament feminin și când se căsătorește intră în conflict cu soția lui pentru că aceasta simte să aibă lângă ea un bărbat și nu o femeie. El va împărtăși o psihologie feminină și va intra ușor în conflict cu femeia lui.

Primul dar al femeii este acela că creează acest climat în care familia se simte bine, în care copilul se maturizează cum trebuie.

Ce putem face ca să ne eliberăm de acest straturi de mesaje induse de mass-media? Vindecarea vine în Biserică, să strigăm la Dumnezeu. Dar acest strigăt trebuie să aibă o caracteristică, să fie sincer și să fie până la capăt.

Este foarte important să conștientizăm toate aceste lucruri și să luptăm cu ele, pentru că dacă ne lăsăm duși de val, de curenții aceștia de suprafață, fără să înțelegem că suntem scufundați într-un mediu, riscăm să ajungem foarte nefericiți, să ne distrugem pur și simplu viața.

Înainte era nevoie de un motiv foarte mare ca o familie să divorțeze, acum este nevoie de un motiv foarte puternic ca o familie să reziste.

Pe bărbat nu-l odihnește nimic mai mult decât ascultarea femeii.

Dacă noi am trăi ortodox harul lui Dumnezeu ar lucra și s-ar rezolva foarte multe probleme.

Să nu ne expunem din neglijență, indiferență sau chiar ignoranță mesajului mediatic pentru că acest mesaj este conformat în așa fel încât să ne afecteze viețile.

Mecanismele pe care cei din media le folosesc țin și de patimile noastre.

Cel mai prețios lucru în viața noastră este timpul. Cel care știe să folosească timpul poate să aibă bucurii incredibile din lucruri foarte, foarte simple.

Consecința ultimă a relativizării este negarea propriului eu și sinuciderea. Consecința primă a faptului că există Dumnezeu este înveșnicirea omului.

Nimeni nu ajunge la sinucidere fără să fi trecut prin păcate mari de tot. Două dintre acestea sunt curvia și trufia.

Comunitatea și familia joacă un rol foarte important. Necazul este că astăzi s-au dizolvat comunitățile. Comunitatea îl făcea pe tânăr să fie ancorat într-o realitate umană concretă și să aibă relații umane concrete, să aibă modele înlăuntrul comunității.

Astăzi, pentru că copii trăiesc în afara comunităților au ca modele comunitățile virtuale și își construiesc cum pot identitățile, dar și le construiesc după modele care sunt false, modele care sunt sugerate și care sunt patologice în cele mai multe cazuri.

Comunicarea dintre doi oameni se bazează 7 % pe cuvinte și sensurile lor, 38 % pe intonație, accente și 55 % pe limbajul corpului. Când cunoști pe cineva pe o rețea de socializare nu te mulțumești doar cu cei 7 %. Și atunci ce faci? Completezi în imaginație iar tendința este să înfrumusețezi, să idealizezi. Iar cel care se prezintă are aceeași tendință, de a se prezenta idealizat mai ales pentru că nu se cunoaște pe sine.

80 % dintre femeile care comunică pe internet probleme emoționale intime ajung în patul bărbaților respectivi.

Facebook-ul este unul dintre cele mai periculoase fenomene mediatice pentru tânărul contemporan.

Jocurile pe calculator produc efecte pe termen lung, distrug voința, distrug motivația.

Organismul mental este la fel ca cel fiziologic de aceea trebuie sa păstrăm o igienă riguroasă și din acest punct de vedere.

Bărbatul trebuie să fie capabil să-și asume femeia.

Rezolvarea problemelor din familie stă în a vedea fiecare unde greșește.

Cel mai important lucru pe care îl poate face omul în lume e să nască. La fel de importantă este și fecioria sufletească.

Arme și pastile pentru a ne însuși vechiul model de familie: viața în Biserică, dobândirea harului lui Dumnezeu, să fim mădulare vii ale Bisericii, totul depinde de atitudinea noastră.

De cele mai multe ori, oamenii care se trufesc și îi judecă pe ceilalți cad în desfrânare pe când cel ce se smerește și își dă seama de limitele sale capătă o mai mare stabilitate în ispita aceasta trupească.

Femeia care îi dă lecții soțului a ratat ocazia de a-și schimba soțul pentru că nici un bărbat nu suferă ca femeia să-i dea lecții și să-l pună la zid.

Femeia ar trebui să facă în așa fel încât să-i treacă ideile ei prin mintea bărbatului.

Omul are nevoie de cineva prin care să respire și care să-i confirme că ceea ce crede el este adevărat. De aceea este nevoie de comunitate.

În familie smerenia este mai mare decât dragostea.

Părintele Dionisie Ignat de la Colciu spune „Smerește-te tu ca să-i linștească Dumnezeu nervii celuilalt”.

Așa cum monahul adevărat este cel care-și iubește chilia, așa și familistul adevărat este cel care-și iubește căminul, să fie acasă.

Datoria noastră ca părinți este să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne educa copiii pentru că vom da răspuns la Judecată pentru cum am făcut-o.

Familia care nu are copii să facă tot ce le stă în putere în dăruirea către ceilalți.

Dumnezeu când îți dă ceva îți dă și harul ca să-l duci.

Tot consumul de pornografie duce la desfrânare, dezechilibre mintale, demotivare, reacții de irascibilitate, neliniște. Pornografia funcționează ca drogul.

Singurul motiv pentru care se poate întemeia familia ortodoxă este relația cu Dumnezeu.

Creierul copilului se întemeiază pe armonia din relația dintre părinți de aceea este bine ca tatăl să fie simbolul autorității iar mama nucleul central al dragostei. Un copil care are parte de căldura emoțională a mamei are parte de stabilitate emoțională în viață. Copilul crescut într-o familie în care are parte de autoritatea tatălui are forța de a depăși obstacole în viață.

E un pogorământ ca femeia să lucreze. Femeia nu este atât de rezistentă la stres. Mintea femeii trebuie să fie mai mult la familie decât la carieră.

Pornografia este cea mai mare batjocură adusă femeii.

Femeia care se smerește în familie capătă foarte mult har.

Familia se hrănește din întâlnirea soților și din discuția dintre ei și din discuția lor cu copiii.

Uitatul la televizor este un timp pierdut. Există și riscul ca atunci când apar discuții între soți unul dintre ei să se refugieze la televizor. Copiii din familii fără televizor sunt printre cei mai buni la școală.

Nu este indicat ca bătrânii să se uite la televizor pentru că această non-activitate le grăbește distrugerea rețelelor neuronale.

Când a apărut televiziunea ea era o reflexie a realității, dar acum lumea reală se conformează imaginii.

Televizorul scade posibilitatea de a avea o familie sănătoasă. Dar și aici este o chestiune de alegere. Vrei sau nu vrei o familie sănătoasă?

Credința este cea mai liberă relație pe care o poate dezvolta omul.

Să trăim Ortodoxia așa cum este ea!