Renunțăm la anumite alimente în perioada postului pentru ca trupul să devină mai sensibil și omul să se poată ruga mai ușor.

Postul fără rugăciune este ca o pasăre cu o singură aripă.

Dacă în perioada postului nu facem milostenie, atunci postim ca să ne îmbogățim, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Postul trupesc este prima treaptă a postului și este cel mai ușor de ținut.

Dacă s-ar mântui oamenii după felul în care postesc fizic cei care ar fi cei mai rezistenți fizic s-ar mântui cel mai repede. Dar postul nu este doar abținerea de la anumite alimente ci o stare de spirit pe care noi o obținem pentru o perioadă de timp în care intensificăm viața noastră duhovnicească încercând să devenim mai spirituali. Și mai spirituali fiind să intrăm în comuniune cu Dumnezeu care este Spirit curat, absolut, care este Duh absolut care nu are nicio materialitate.

Dincolo de postul trupesc este un post al minții, un post al faptelor noastre, un post al gândurilor.

Postul minții este un post care nu se câștigă foarte ușor. Majoritatea dintre noi trăim în necunoștință. Cine îi învață pe copii cum să-și țină gândurile, să nu le zboare gândurile aiurea, să-și ordoneze gândurile, să discearnă gândurile? Cum să ne păstrăm gândurile bune până la capăt?

Adesea, oamenii care n-au cunoștință de Dumnezeu prind gândurile vrăjmașului ca și cum ar fi gândurile lor.

Trebuie să fim foarte clari în pozițiile noastre, să nu fim și așa și așa, căldicei.

Postul gândurilor este mult mai greu, mai delicat decât postul de alimente.

Dacă ne păzim bine gândurile ne vom putea ajuta și pe noi înșine și pe cei din jur.

Dacă te unești cu Hristos Care este Calea, Adevărul și Viața ai scăpat de rătăcire, de minciună și de moarte.

Omul care se unește cu Hristos pregustă deja nemurirea.

Orice creștin trebuie să fie un mărturisitor. Orice om botezat are datoria de a-L propovădui pe Hristos.

Să le spunem copiilor adevărul, să nu-i lăsăm în minciună. Să investim în copii, în tineri! Nu este o investiție pe viață, ci una pe veșnicie.

Dar noi nu consumăm doar alimente, noi consumăm și literatură, film, dialoguri cu oamenii. Ce faci, te face, ce mănânci aia ești.

Ar trebui să fim atenți și la filmele care conțin E-uri și toxine, nu numai la alimente.

Întotdeauna se creează un dezechilibru undeva când facem ceva exagerat.

E bună sănătatea la nivel fizic, dar să căutăm să lucrăm la nivel duhovnicesc ca atunci când va veni moartea noi de fapt să nu murim.

Să încercăm să ne păstrăm mintea curată în timpul serviciului, să ne rugăm.

În metrou, până la serviciu, să ne rugăm cu Doamne Iisuse sau Născătoare de Dumnezeu bucură-te…

Orice faptă bună are un profit duhovnicesc pe care îl vom primi în veșnicie.

Primul scop al căsătoriei este de a ne ajuta unul pe altul pentru a ne mântui.

Dacă nu aveți copii, lucrați mai mult rugăciunea. Dacă aveți copii, bucurați-vă de ei.

Rugăciunea e darul lui Dumnezeu, contează foarte mult modul tău de a te raporta la Dumnezeu.

De multe ori culpabilizarea, învinovățirea este de la draci, ca să ne ducă în deznădejde.

Părintele Paisie Olaru spunea „niciodată să nu faci tot ce poți, să nu spui tot ce știi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai”.

Să păstrăm echilibrul în toate.

Să facem ascultare de duhovnic chiar și atunci când nu ne dă binecuvântare pentru lucruri ce par aparent normale și bune de făcut.

Un ucenic înțelept nu are voie să judece pe nimeni, nici pe duhovnicul său, nici pe bătrânul său, ci doar să se roage. Să ne ferim de cârtire!

Când vezi pe cineva că face ceva rău, că păcătuiește, roagă-te pentru el, nu-l judeca.

Când ai un dușman, fă metanii pentru el.

Să învățăm să ne rugăm în toată vremea.

Putem spune și că anul bisericesc începe cu alungarea lui Adam din Rai.

Odată ce am intrat în contact cu cineva îl amprentăm oarecum duhovnicește și el ne amprentează la rândul său.

Pocăința vizează căderi concrete, nu e ceva așa general.

Să ne pomenim strămoșii la Sfânta Liturghie pentru a ne vindeca arborele genealogic.

Noi suntem părtași la toată suferința lumii.

Dacă te pocăiești, Dumnezeu poate transforma toate urmările păcatelor tale.

Capacitatea de a te uimi este un atribut al sfințeniei, al curăției.