Familia ortodoxa - pr. Constantin Coman, 2012

  • Posted on: 22 February 2016
  • By: delia
Română

L-am invitat pe parintele Constantin Coman sa ne vobeasca despre familie si intelegerea pe care a dobandit-o in timp prin cercetari si harul lui Dumnezeu.Tema e foarte importanta caci familia e locul unde zilnic ne ducem lupta pentru mantuire.

Parintele Coman a inceput prin a afirma ca este un familist convins si adanc preocupat de problemele familiei.

Doua mari idei au fost abordate. Prima este legata de esentialul intelegerii ca, din perspectiva crestina, bisericeasca, teologica, familia se vede radical diferita fata de perspectiva lumeasca, iar omul este chemat sa aleaga intre cele doua. Din perspectiva crestina, in ecuatia familiei intra bunul Dumnezeu - in toate, inclusiv in faptul ca un anumit baiat intalneste o anumita fata si incheaga o familie; Dumnezeu este prezent, dar nu de o maniera determinista, fatalista.

- am certitudinea ca Dumnezeu are un cuvant greu de spus in insotirea noastra cu cineva; uneori refuzam chemarea lui Dumnezeu, alteori mergem pe ea

- ceea ce lumeste pare o foarte mare nepotrivire, duhovniceste este o foarte mare potrivire (ex. un nerabdator cu un rabdator; daca Dumnezeu i-a dat cuiva un lenes, un nerabdator, un rautacios, i l-a dat tocmai ca sa lucreze in celalalt darul rabdarii, al harniciei, al blandetii etc.; altfel ramanea nelucrator)

- in casnicie nu vor fi amandoi la fel de vrednici; daca ar fi, nu le-ar ajunge treaba

- darurile sunt impartite la cei doi; exista un revers pozitiv al slabiciunii - acela lenes are un revers pozitiv al comoditatii lui, dar trebuie rabdare ca sa-l descoperi, de ex.: un calm in socotinta lucrurilor, o anumita intelepciune, un calm, o distanta, o anumita vedere

- ispita femeii; canon la nunta: toata viata ta sa mergi o jumatate de pas in urma barbatului;

- ispita barbatului

- conceptul esential este chemarea; chemarea lui Dumnezeu de a face o familie; in familie se lucreaza o mare taina - 1) a iubirii; 2) numai din insotirea unui anumit barbat cu o anumita femeie ies anumiti copii, nu s-ar putea naste din altii; este o mare provocare aceasta randuiala a lui Dumnezeu;

- noi in casnicie cautam satisfactie, bucurie (lumesc), dar perspectiva crestineasca a familiei ne propune sacrificiul de sine ca si cale a iubirii; a iubi = sacrificiul de sine pentru celalalt; perspectiva crestineasca e recapitulata in cruce; sotul care ti se pare ca te chinuie mai rau decat orice altceva este calea mantuirii tale

Eu cred cu tarie ca pentru reusita unei casnicii trebuie ca barbatul sa isi constientizeze firea barbateasca si sa isi asume vocatia specifica, iar femeia sa isi constientizeze firea femeiasca si vocatia specifica care decurge din asta; cu cat barbatul e barbat si femeia e femeie, lucrurile decurg mai bine

cum e? care e specificul? e grav daca am ajuns sa ne casatorim si nu stim asta

prima distinctie in creatie este intre creat si necreat, apoi materie si spirit; alta: barbatesc si femeiesc

Barbatul e chemat si are darul stapanirii.

Femeia are darul supunerii, in firea ei. Intalnindu-se, barbatul preia stapanirea si femeia se supune.

Din pacate, barbatul nu mai ajunge astazi la maturitatea barbatiei inaintea casatoriei. Momentul insuratorii - cd ai ajuns la maturitatea si controlul darului stapanirii. Prima data se testeaza in stapanirea de sine (la mancare, bautura, trup) - prima care va constata lipsa stapanirii este femeia; cd nu are stapanire de sine este sub ispita cedarii (din dar decurge o responsabilitate); ispita = a face inversul lucrului pe care esti chemat sa-l faci; femeia are ispita de a prelua conducerea; nimic mai nefiresc decat familia in care stapaneste femeia

- femeia care reuseste sa se aseze in ascultare de barbat va fi cea mai fericita (desi e greu in ascultare); cea mai frustrata e cea care stapaneste

- constienti de neputintele noastre, sa ne aratam intelegere unul altuia ( o premisa pentru a ne duce mai departe intelegerea)

- Dumnezeu a impartit darurile atat de bine ca daca fiecare s-ar aseza in darul lui am fi fericiti; niciun dar nu este superior altuia (dimpotriva, iti trebuie mai mult har sa asculti decat sa stapanesti; femeia e mai tare)

- Evanghelia dupa Ioan - descrisa relatia Fiul - Tatal; Fiul nu are niciodata nicio initiativa, face total voia Tatalui, ascultare desavarsita, nimic altceva; Fiul lui Dumnezeu nu face altceva decat sa se supuna pana la moartea pe cruce; Tatal este izvorul proiectului, Cel Care porunceste; implinindu-si fiecare darul specific, sunt egali (egalitate nu inseamna sa ravnesti la darul celuilalt, ci sa faci in aceeasi masura darul tau)

- femeia nu ar trebui sa faca niciodata din proprie initiativa ceva; femeia nu e cu initiativa - asta e o mare ispita a femeii in familie; femeia trebuie sa vina in iesirea initiativei, sa o primeasca, sa o faca roditoare

- a doua mare neputinta e femeii este indaratnicia - semnul unui dat pozitiv al firii; pt ca nu are datul initiativei, ci al primirii ei, ea are libertatea de a zice da sau nu; drama este ca aceasta trasatura a firii cd nu e asumata si controlata devine o mare neputinta si femeia devine un mare "nu" (dar nici barbatul nu face efortul sa o cucereasca)

- pentru femeie - un singur cuvant pentru barbatul ei: "cum zici tu"

- Dumnezeu a facut omul desavarsit - acesta are in el toate solutiile - a bucuriei, a implinirii; barbatul, indiferent de femeia pe care a luat-o, poate sa ajunga fericit (are in el solutia; la fel femeia); esti nefericit pentru ca nu iti asumi tu ce e al tau, cauti la celalalt