Încă de la începuturile parohiei noastre, una dintre dorințele pe care le-am avut a fost să-i cunoaștem pe sfinții care s-au nevoit pe aceste pământuri. Astfel, am început să ne interesăm de viețile lor și să facem pelerinaje la moaștele lor, acolo unde se mai păstrează.

Pe sfântul Palmas l-am descoperit în 2013, cu ocazia primului pelerinaj organizat de parohia noastră la mănăstirea ortodoxă „Maica Domnului - Bucuria tuturor celor necăjiți” de la Pervijze (Flandra Occidentală, Belgia).

 

Sfântul Palmas ne-a primit în chip minunat în „vizita” pe care i-am făcut-o. Prin luna iulie 2013, părintele nostru a mers la mănăstirea din Pervizje și a stabilit împreună cu părintele stareț Thomas data pelerinajului – 5 octombrie (era prima sâmbătă în care ambii părinți erau disponibili). Cu câteva zile înainte de pelerinaj, părintelui nostru i-a venit gândul ca, din multele minuni despre care îi povestise pr. Thomas că se petrecuseră în mănăstirea dânsului, să ne scrie un email tuturor celor din parohie cu una dintre ele – săvârșită de sfântul Palmas: în urmă cu câțiva ani, în noaptea de Înviere, când biserica era plină de lume, chiar înainte de momentul când preotul ia lumina de pe Sfânta Masă și spune credincioșilor „Veniți de luați Lumina!”, când toate becurile și lumânările din biserică erau stinse, brusc s-a făcut lumină mare. Părintele s-a supărat, desigur: „Cine a îndrăznit să aprindă lumina? Eu trebuia să dau credincioșilor lumina!” Însă imediat a realizat că, de fapt, lumina care strălucea în biserică izvora din racla cu moaștele sfântului Palmas. Cât a ținut slujba, moaștele au luminat în chip minunat, martori fiind cele câteva sute de participanți la slujbă.

 

Pe 5 octombrie dimineața, când am ajuns, am fost surprinși să vedem icoana și racla sfântului Palmas la închinare, în mijlocul bisericii. Mare ne-a fost bucuria să aflăm că tocmai în acea zi era prăznuirea sfântului - care ne-a devenit astfel și mai drag, arătându-ne atâta bunăvoință, invitându-ne la el acasă tocmai de ziua lui!

                                                                                

În 2014, de Înălțarea Domnului, am organizat al doilea pelerinaj la mănăstirea de la Pervijze. Ne-am bucurat foarte mult când părintele Thomas a dăruit parohiei noastre mai multe moaște de sfinți, printre care și o parte din moaștele sfântului Palmas. Îl avem acum drept ocrotitor, alături de Maica Domnului și de sfinții care ne-au chemat dintâi. Spre ce viață ne cheamă? Lăsăm, deocamdată, spre pildă, mai jos, câteva rânduri despre viața sa.  

      Sfântul Palmas (Palmatius) și cei dimpreună cu dânsul au trecut la Domnul ca sfinți martiri în orașul Trier din vestul Germaniei, parte din fosta provincie romană Augusta Treverorum. În jurul anului 200, Palmatius, care fusese botezat creștin, era proconsulul și primarul orașului.
În anul 287 au început persecuțiile împotriva creștinilor, la porunca împăratului Dioclețian (284-305) și a co-regentului său în Occident, Maximian Herculeus (286-305). Împăratul Maximian a trecut Alpii cu o armată pentru a înăbuși o revoltă în Galia. Din această armată făcea parte și legiunea tebană, care fusese recrutată din Egiptul de Sus (din regiunea Thebei), în componența căreia intrau numai creștini. 
      În tabăra de la Octodurum (astăzi localitatea Martigny/Martinache) de pe râul Ron, lângă lacul Leman, soldații au primit ordinul de a aduce sacrificii zeilor pentru a-și asigura victoria în bătălie. Legiunea creștină a refuzat acest lucru și s-a retras la Agaunum in Wallis (astăzi localitatea Saint-Maurice-en-Valais din Elvetia), pe valea Ronului, și a campat acolo. Ca pedeapsă, această legiune a fost decimată de doua ori. Când au stăruit în refuzul lor, toți cei 6600 de soldați au fost masacrați. Între cei ce au pătimit, au fost Mavrichie, Exuperius, Candidus, Vitalis, doi Victori, Alexandru și Gereon. O biserică a fost zidită la Agaunum, pentru a adăposti moaștele mucenicilor, care sunt prăznuiți la 22 septembrie ca „legiunea tebană”.
      Un pluton din această legiune tebană mergea înainte și se îndrepta către Trier. Maximian și-a trimis călăii și la creștinii din avangardă, lăsându-le aceeași alegere: fie să sacrifice zeilor, fie să fie omorâți pentru credința creștină. Ajungând în Trier, soldații au campat și au fost primiți cu ospitalitate de către senatorii creștini ai orașului, cărora le-au spus că au fugit de grosul armatei romane pentru a evita să sacrifice idolilor. Le-au cerut acestora sfat și ajutor. Atât senatorii, cât și soldații au ajuns la concluzia că e mai bine să sufere martiriul pentru Hristos decât să sacrifice zeilor. Toți au fost condamnați la moarte, iar trupurile lor au fost lăsate pradă păsărilor și animalelor sălbatice. Apele râului Ron curgeau roșii de sângele atâtor martiri. Pe locul martiriului care s-a săvârșit în data de 4 octombrie s-a construit mai târziu o biserică. 
      În ziua următoare, pe 5 octombrie, comandantul roman a poruncit să fie executați și primarul și proconsulul orașului, Palmas (Palmatius), împreună cu alți unsprezece funcționari creștini: Maxentius, Constantius, Crescentius, Justin, Leander, Alexander, Soter, Hormisdas, Papirius, Konstans și Jovian, care refuzaseră să se închine idolilor romani. Tot atunci au mărturisit credința creștină și o femeie pe nume Agnes împreună cu cei doi copii ai săi. Se pare că aceasta era chiar fiica primarului, sf. Palmas. În cea de-a treia zi au fost masacrați toți creștinii din oraș, indiferent de vârstă și condiția socială. Trupurile lor erau răspândite pe străzile orașului. 

                                                 *

       Moaște ale sfinților mucenici se află la Augsburg, Bonn, Koln, Mainz, Regensburg, Trier și Xanten (în Germania), precum și la Geneva, Sion / Sitten, Solothurn și Bad Zurzach ( în Elveția). Sfinții mucenici de la Trier, Palmas și cei dimpreună cu dânsul, sunt pomeniți la data de 5 octombrie. 
       Moaștele sf. Palmas au fost aflate în 1071. Împăratul Carol al IV-lea de Luxembourg (1347-1378) a primit de la episcopul de Trier Boëmund II de Saarbrücken (1354-1362) o parte din moaștele sfântului și a adus în 1356 un braț și o parte din craniu la catedrala din Praga. O altă parte din sfintele moaște au fost depuse la castelul său din Karl Stein (Karlštejn), unde a fost construită și o biserică. Și în Portugalia sf. Palmatius este cinstit la data de 5 octombrie, o părticică din sfintele moaște ajungând de la Trier în Portugalia în anul 1588.