Sinaxarul Sfinților belgieni - luna iunie

  • Posted on: 15 September 2015
  • By: administrator
Română

7 iunie

  •  Sfântul Gwen

Pomenit la 7 iunie, sfântul Gwen a fost un episcop misionar venit din Irlanda în eparhia de la Tongres.

8 iunie

  •   Sfântul Médard

Sfântul Médard este unul dintre sfinţii cei mai îndrăgiţi şi mai cunoscuţi în Belgia deoarece, pentru rugăciunile sale, Dumnezeu trimitea ploaie în vreme de secetă.

Sfântul a fost prietenul sfântului Elefterie, căruia i-a urmat pe scaunul episcopal din Tournai. S-a născut la Salency, aproape de Noyon, în Picardia, în jurul anului 470, într-o familie de origine francă, fiind fiul lui Nectarie şi al Propagiei. Mai avea un frate care avea să devină sfântul Gildard sau Godard, episcop de Rouen. Familia sa l-a trimis să înveţe carte şi, pe lângă darul învăţăturii, s-a învrednicit şi de darul milosteniei. Într-o bună zi, şi-a dat toată mâncarea la săraci şi când cineva i-a cerut şi haina, sfântul i-a dat-o şi pe aceea. Prietenului său Elefterie i-a prorocit că va deveni episcop.

Când a fost hirotonit întru preot, în jurul anului 490, sfântul a primit darul exorcizării, alungând demonii cu uşurinţă, cu un simplu semn al Sfintei Cruci. Încă de pe atunci, sfântul săvârşea minuni, câteodată simple şi amuzante, care îl făceau atât de iubit în popor. Astfel, când un hoţ a intrat noaptea în via sfântului Médard ca să fure struguri, s-a regăsit închis ca într-un labirint şi nu a mai găsit ieşirea. A trebuit să aştepte venirea sfântului care l-a slobozit şi i-a dăruit struguri. Alt hoţ, care i-a furat miere, a trebuit şi el să-l cheme în ajutor pe sfânt pentru a scăpa de albine, care se dovedeau mai puţin iertătoare decât acesta în privinţa hoţilor. Un alt hoţ, care îi furase un bou, a trebuit să i-l aducă înapoi căci clopotul de la gâtul animalului nu înceta să sune.

Odată, pe când doi oameni se certau de zor pentru hotarul unei moşteniri, sfântul a scos din pământ o piatră şi le-a spus că aceasta reprezenta adevăratul hotar. Şi pentru a arăta şi mai mult aceasta, sfântul a lăsat pe piatră amprenta piciorului său ca şi cum piatra ar fi fost de ceară. Într-altă zi, pe când ploua foarte tare, un vultur a venit şi l-a adăpostit pe sfânt sub aripile sale, spre uimirea celor care erau de faţă. Şi iată o minune în legatură cu ploaia, din multele cunoscute din viaţa sfântului Médard.

Regele Clotard a făcut şi el cunoştinţă cu minunatele ‘glume’ ale sfântului Médard: întorcându-se încărcat de pradă din regiunea Vermand, unde a ţinut să golească până şi bisericile de odoare, regele a băgat de seamă că animelele ce trăgeau la carele încărcate cu pradă nu puteau să le urnească. Atunci i-a cerut ajutorul sfântului Médard care i-a spus cu sinceritate ce credea el despre viteaza incursiune din Vermand. Curajul preotului l-a făcut pe rege să înapoieze tot ce prădase.

La moartea episcopului de Vermand, Alomer, Médard a fost ridicat în scaunul episcopal, unde nu a rămas însă mult timp, căci anul următor oraşul a fost distrus de barbari iar sfântul s-a mutat la Noyon ca să nu fie în calea hunilor şi a vandalilor. Toată râvna sa apostolică sfântul a pus-o în slujba neamului francilor din care se trăgea şi cărora dorea să le mai domolească temperamentul războinic, ca şi în slujba galo-romanilor. La moartea sfântului Elefterie, sfântul Médard a fost chemat să fie episcop de Tournai, cele două eparhii fiind unite. A avut o mare influenţă asupra sfintei regine Radegonde, iar când aceasta şi-a părăsit soţul, regele Clotard, care îşi asasinase fratele, a găsit adăpostire la sfântul Médard care a numit-o atunci diaconiţă.

Obiceiurile vremii nu fuseseră ‘curăţite’ de practici de pe vremea păgână. Astfel, episcopul Médard se ruga pentru ca acestea să fie oprite prin mijlocire dumnezeiască. Rugăciunea i-a fost auzită şi, într-o zi, la începutul unui bal, un adevărat potop s-a abătut asupra regiunii, potop care a ţinut trei zile la rând. Când soarele a reapărut pe cer după câteva săptămâni, se apropiase deja vremea recoltei şi nu mai era timp de petreceri. Sfântul se mai îngrijea şi de cultivarea virtuţilor la tinerele fete; astfel, el a dat un nou motiv de prăznuire, şi anume sărbătoarea Rosieres, la care era încoronată tânăra cea mai virtuoasă din oraş. În fiecare an, alegerea avea loc în biserică, iar această sărbătoare a continuat vreme îndelungată în provinciile franceze. Episcopul cel sfânt s-a mutat la Domnul la 8 iunie 556. Cinstitele sale moaşte au fost duse la Soissons, unde s-a construit o mănăstire pe mormântul său. Sfântul a fost unul dintre cei mai populari sfinţi ai Evului Mediu. Prăznuirea sa se face la 8 iunie şi este venerat în eparhiile de Bruges, Tournai, Gand şi Liège. Sfântului i se cere adesea ajutorul pentru venirea ploii, de unde şi zicala : ‘S’il pleut à la Saint-Médard, il pleut quarante jours plus tard’. Tot sfântul Médard este şi ocrotitorul plugarilor, al producătorilor de bere care folosesc apa din belşug, precum şi al vânzătorilor de… umbrele. De asemenea, la sfântul Medard se roagă părinţii adolescenţilor ale căror odrasle merg la o petrecere care poate avea un final nedorit. Este grabnic ajutător şi celor care suferă de dureri de cap.

Numele îi este câteodată prescurtat în sfântul “Mard”, care a dat numele unei localităţi din Belgia (suburbie a oraşului Virton). Biserici cu hramul sfântului se găsesc la Saint-Mard, Solre-sur-Sambre, Jodoigne, Tournai, Anderlues, unde se află şi părţi din sfintele sale moaşte.

Tropar

Ai vegheat cu dragoste asupra poporului tău,

Şi ai luptat cu bărbaţie împotriva patimilor,

Pildă de urmat pentru papi ai fost, sfinte episcope Médard;

Trimite pe pământurile noastre ploaia curată şi binefăcătoare

Şi roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru,

Să ne trimită lumina harului Său.

10 iunie

  •  Sfânta Blande

Sfânta fecioară din eparhia din Tournai a făcut multe fapte bune care au fost uitate de oameni, dar care au rămas scrise în ceruri. Sfântă Blande, din Împărăţia cerurilor, roagă-te pentru noi şi ţara aceasta.

12 iunie

  •  Sfântul Odulphe

Născut la Oirschot în Brabant, pe vremea lui Ludovic I, sfântul a fost hirotonit preot în parohia de Oirschot dar nu a rămas aici decât puţin timp. Sfântul Frederic l-a chemat la Utrecht, unde i-a încreştinat pe frizoni. A adormit cu pace în anul 865, la Utrecht şi este pomenit la 12 iunie. La Bost, lângă Tirlemont, îi este închinată o biserică.

15 iunie

·         Sfântul Landelin

Sfântul Landelin s-a născut în anul 623, într-o familie de nobili ce locuia în oraşul Cambrai, pe vremea regelui Dagobert. Naşul său a fost sfântul Autbert, episcop de Cambrai. În tinereţe a dat dovadă de evlavie, însă, odată ajuns la vârsta adultă, şi-a schimbat purtarea şi s-a făcut… tâlhar de drumul mare pe malul Sambrei. Reputaţia sa de mare tâlhar creştea pe zi ce trece, fără să aibă vreo remuşcare; singurul său necaz era că mâinile îi erau acoperite de… negi. Nu remarcase că la fiecare faptă nelegiuită… îi mai apărea unul! Într-o zi însă, pe când se pregătea să fure ceva dintr-o biserică, şi-a întins mâna în apa sfinţită de la intrare şi a constatat cu surprindere că s-a curăţit de negi. Lucrul acesta l-a pus pe gânduri, iar Dumnezeu avea să îi dea curând un semn şi mai mare referitor la grija pe care i-o purta. 

Pe când era ocupat să jefuiască casa unui om bogat, Landelin l-a văzut pe unul dintre tovaraşii săi căzând mort la picioarele lui, fără nici un motiv aparent. În aceeaşi noapte, Landelin a visat cum tovarăşul său era dus în iad. Apoi i-a apărut îngerul Domnului care l-a anunţat că la fel va sfârşi şi el dacă nu îşi schimbă viaţa. Landelin s-a speriat de moarte şi, părăsind ţinutul Sambrei, a plecat în căutarea naşului său, episcopul Autbert, în jurul anului 646. În mănăstirea acestuia, timp de zece ani, s-a căit pentru păcatele sale, a mers de trei ori la Roma, în pelerinaj, şi apoi s-a întors pe malurile Sambrei pentru a spăla prin pocăinţa sa locurile pe care le necinstise.

Episcopul Autbert l-a hirotonit întru preot, iar Landelin a venit în ţinutul Sambrei cu încă doi fraţi. Lângă râul Lobachus, cei trei au trăit ca asceţi, cu rucodelie şi rugăciune. Li s-au alăturat şi alţi fraţi, iar Landelin a construit chilii pe locul care avea sa fie ridicată mănăstirea Lobbes, căreia regele Dagobert îi făcea daruri. Mai târziu, Landelin a lăsat stăreţia mănăstirii unui ucenic al său, sfântul Ursmer, iar el s-a retras în locuri mai pustii, spre răsărit. Dar nici acolo nu a rămas în singurătate, căci alţi iubitori de viaţă monahală l-au căutat. Cu multă dragoste, Landelin le-a construit o mănăstire în 656, iar o parte din banii primiţi de la rege a alocat-o acestui nou lăcaş, mănăstirea Aulne, după care a căutat din nou singurătatea, îndreptându-se spre Wallers. Istoria s-a repetat şi la Wallers, mănăstirea construită fiind apoi încredinţată unui alt ucenic, sfântul Dodon.

În 660, Landelin a plecat la Cambrai, locul său natal, cu cei doi fraţi cu care îşi începuse misiunea. Pe drum, au poposit într-o pădure ca să construiască un loc de retragere, cu trei chilii din lemn. Numai că stăpânul locului nu s-a arătat prea încântat de această iniţiativă. Pe când cei trei monahi se spălau în râul din apropiere, acesta le-a luat hainele. Însă fapta lui nu i-a placut lui Dumnezeu şi astfel a rămas paralizat. Dându-şi seama de greşeală, s-a pocăit şi a promis că va dona călugărilor cele trebuincioase construirii unui loc de închinare. Locul însă nu avea apă. Landelin a lovit cu băţul său în pământ şi un izvor limpede a ieşit la suprafaţă, de unde şi numele locului ‘Crispantis undis’ în latină, care a dat mai târziu Crepin sau Crespin. Spre ‘disperarea’ sfântului, alţi doritori de viaţă monahală au venit şi în acest al patrulea loc şi i-au cerut să le fie îndrumător. De această dată, nu a mai plecat nicăieri. Şi-a trăit ultimii ani în pace. Într-o seară, pe 15 iunie 686, s-a întins pe cenuşa încă caldă a focului său şi şi-a dat sufletul în mâinile Celui Care l-a primit cu drag pe acest fost tâlhar, cum îi primise şi pe alţi păcătoşi pocăiţi.

Pomenirea sfântului se face în eparhia de Tournai. Acesta este mijlocitor celor care îi cer ajutorul pentru a scăpa de negi. După anumite surse, satele Landelines şi Londelinsart îşi trag numele de la sfânt.

Tropar

Prin asceza ta, mare sfinte Landelin,

Ai şters păcatele tinereţilor tale şi, la momentul pocăinţei,

Te-ai lăsat doborât de Hristos.

Ctitorind sfinte mănăstiri,

Ai sădit credinţa adevărată în ţinuturile noastre.

Aşa sfinte părinte Landelin,

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

19 iunie

·         Sfânta Aline

Sfânta Aline sau Alène, ori Halène, s-a născut din părinţi păgâni, Lovolde şi Hildegonde, la Dilbeek, lângă Bruxelles. Fără ştirea părinţilor, a primit Botezul creştin în biserica de la Forest. Când părinţii au aflat, au făcut toate eforturile să o aducă acasă şi să o determine să renunţe la viaţa creştină. Însă Aline nu s-a supus : fugea des de acasă şi mergea la slujbele de la biserica din Forest. Într-o astfel de zi, părinţii au pus să fie urmărită şi prinsă. Cum aceasta s-a opus, a fost târâtă cu forţa, bătută cu pumnii şi lovită cu spada. A murit la puţin timp după aceea, din cauza loviturilor, în anul 640. Nu se cunoaşte dacă părinţii ei s-au căit de fapta lor. Sfânta a fost înmormântată la Forest şi este venerată în eparhia de Malines la 19 iunie.

Tropar

Să cinstim cu cântări pe sfânta Aline

Care a rupt înlănţuirea celui rău

Şi ca o pasăre s-a eliberat

Cu ajutorul şi sub semnul Sfintei Cruci.

21 iunie

·         Sfântul Martin de Hesbaye

Sfântul Martin de Hesbaye, care nu trebuie confundat cu sfântul Martin de Tours care a trăit în sec. IV, a păstorit eparhiile de Tongres, Trèves şi Köln din 267 până în 276. A fost sluga credincioasă căreia Domnul i-a încredinţat via Sa şi propovăduirea Cuvântului Său. Prin râvna sa, a reuşit să creştineze numeroşi păgâni idolatri, drept care a fost numit apostolul din Hesbaye. În legătură cu numele său se mai povestesc următoarele: Martin începuse să facă cunoscută Evanghelia locuitorilor unui sat pe nume Horion. Aceştia nu au vrut să-l primească şi l-au gonit de la ei. Apostolul a făcut atunci cale întoarsă, mergând să se liniştească într-o pădure retrasă. Domnul Şi-a arătat dragostea faţă de trimisul Său prin aceea că piatra pe care se odihnea noaptea a devenit moale şi a păstrat apoi îndelung urma tălpilor sale, locul fiind numit „pasul Sfântului Martin”. Mai târziu o biserică a fost construită în acest loc. Moaştele sfântului se păstrează la biserica Sfântul Servais din Maastricht, iar pomenirea sa se face la data de 21 iunie în eparhia de Liège.

Tropar

Puterile cereşti s-au mirat

De râvna cu care, sfinte episcope Martin,

Ai răspândit lumina credinţei

În ţinuturile păgâne din Hesbaye,

Unde, datorită ţie, Hristos, Mântuitorul nostru,

Este acum cunoscut şi preaslăvit;

Pentru aceasta pe tine te fericim.

·         Sfântul Aubain

Sfântul Aubain, patronul oraşului şi al eparhiei de Namur, este menţionat în sinaxarul sfinţilor belgieni deşi nu a petrecut mult timp pe teritoriul acestei ţări. A trăit în sec. VI. Théonèste, duhovnicul său, episcop al oraşului Filipi din Macedonia, fusese înlăturat de la locul slujirii sale de către arieni, iar Aubain l-a urmat pe acesta mai întâi la Roma, apoi la Milano şi Mayence. În această lungă călătorie, a făcut un popas şi în Belgia, la Namur sau mai degrabă pe locurile unde va fi ridicată ulterior cetatea. La Mayence a fost prins de arieni, bătut, scos în afara oraşului şi omorât prin tăierea capului. La data de 22 octombrie 1055 o parte din moaştele sale au fost mutate de la Mayence la Namur, unde a început să fie venerat ca sfânt local. Catedrala din Namur îi poartă hramul, precum şi o altă capelă din oraş. Sfântul este cinstit la data de 21 iunie, un oraş între Walcourt şi Florennes purtându-i numele. Numeroase biserici la Blaugies, Opprebais, Bellevaux, Fraineux, Wardin au, de asemenea, hramul Sfântul Aubain.

22 iunie

·         Sfântul Domiţian de Lobbes

Prieten al sfântului Landelin, Domiţian  a fost călugar la mănăstirea Lobbes. L-a urmat pe sfântul Landelin în diferitele mănăstiri pe care acesta le-a ridicat la Aulne, Wallers şi Crespin. A fost numit stareţ al unei mănăstiri despre care nu avem prea multe date: conform unor surse, este vorba despre cea de la Lobbes, în timp ce alte surse vorbesc despre o mănăstire „care a fost distrusă şi din care n-a mai rămas nimic”. Pomenirea sfântului se face la data de 22 iunie.

24 iunie

·         Sfântul Theodulphe

Sfântul Théodulphe, numit şi Thiou, a fost al cincilea stareţ al mănăstirii de la Lobbes, în perioada 737-776. A luat parte la lucrările sinodului local de la Attigny. A trecut la Domnul la data de 24 iunie 776, la care se face şi pomenirea sa.

26 iunie

·         Sfântul Babolène

Sfântul Babolène sau Papolin a fost ucenic al sfântului Remacle. Acesta l-a numit stareţ al mănăstirii de la Malmédy. După ce sfântul Remacle a fost hirotonit episcop de Tongres, sfântul Babolène a urmat părintelui său duhovnicesc ca stareţ al mănăstirii Stavelot. A trecut la Domnul în 670. Pomenirea sa se face la data de 26 iunie, în eparhia de Liège.

27 iunie

·         Sfântul Adelin

Sfântul Adelin (a nu se confunda cu sfântul Hadelin de Celles!) a fost ucenic al sfântului Landelin. L-a urmat pe acesta în călătoriile sale misionare, iar Landelin l-a numit stareţ al mănăstirii de la Crépin. A trecut la Domnul în jurul anului 700.

30 iunie

·         Sfânta Adèle de la Orp-le-Grand

Sfânta Adèle s-a născut în anul 640, într-o familie de nobili carolingieni. A intrat în monahism la mănăstirea de la Nivelles, pe care a cunoscut-o din timpurile întemeierii sale. A ctitorit apoi mănăstirea de la Orp-le-Grand, însă alte surse afirmă că mănăstirea ar fi fost construită de dinainte, de către tatăl ei. În timpul domniei regelui Hilderic, a primit la mănăstire numeroase surori şi măicuţe pe care le-a îndrumat cu multă pricepere. Slujirea lor specială era legată de primirea oaspeţilor. Din cauză că mănăstirea era greu accesibilă, Adèle a pus să se construiască în vale o biserică închinată sfântului Martin, apoi s-a mutat acolo cu toată obştea, căreia i s-au alăturat câteva monahii sosite din Irlanda. Alte monahii au sosit de la Nivelles.

Tradiţia spune despre sfânta Adèle că îşi pierduse vederea, însă a recuperat-o în mod minunat. O altă minune a avut loc în timpul adormirii sale întru cele veşnice, în jurul anului 700: sfânta era pe moarte, însă, în timp ce surorile spuneau rugăciunile pentru ieşirea sufletului, ea a revenit la viaţă pentru a primi Sfintele Taine înainte de pleca la Domnul. A fost îngropată în cripta bisericii Sfântul Martin. Moaştele sale au fost mutate într-o raclă care se păstrează la Orp-le-Grand, de unde sunt scoase în procesiune anuală în prima duminică din octombrie. O altă procesiune în cinstea sa are loc la Wernant în prima duminică din luna iulie. Pomenirea ei se face la data de 30 iunie, în eparhia de Malines. Câteva biserici la Saint-Géry, Fromiée, Brye şi Hemptinne îi sunt închinate. Sfânta este mijlocitoare pentru vindecarea afecţiunilor legate de vedere.

                        

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluieşte şi ne mântuieşte pe noi!

Amin!

Prezenta traducere este publicată cu acordul autorului volumului Saints et saintes de la Belgique au premier millénaire, J.P. Hamblenne